Politica Statelor Unite in Guatemala

Nu de mult am terminat cu o carte care se numeste Silence on the Mountain: stories of terror, betrayal, and forgetting in Guatemala (Tacere la Munti: istorii de teror, tradare, si omitere in Guatemala ori ceva de genul asta). A fost o istoria delineata de un American care a investigat regiunea aproape de plantatia de cafea La Patria. A descris politica Americana cu privire la luptatori de gherila dupa esecul reformului agrar in 1952, in special terorismul armatei Guatemalei impotriva luptatorilor de gherila si populatiei rurale. Pana la urma aproape 200,000 de persoane (populatia civila si militara) au murit si razboiul a afectat negativ dezvoltarea economiei.

Politica Americanilor dupa al doilea razboi mondial a fost clar: limitarea expansiuneie comunismului, adica da ajutor (financiar, militar, technic, etc) tuturor grupurilor care lupta impotriva comunismului (politica aceasta se numeste containment in limba engleza). Vietnam, Afganistan, Chile, Cuba, sunt numai cateva exemple. Politica Americana in Guatemala este tipic din punct de vedere Americii de Centru - SUA a dat banii, arme, sprijinul militar (bombardare), si asistenta tehnica (instruire) armatei pentru lupta impotriva fortelor gherila. Luptatori de gherila au vrut reforma de pamant in forma de redistribuirea plantatelor la popoare in spatiu rural (in general, poporul indian) - dar numai pamantul acela care nu a fost folosit de gospodarii deja pentru cafea (acest plan nu a fost socialist, si reformistii nu au vrut sa schimba ideea de proprietate privata). De fapt, procesul de reformarea pamantului a inceput in 52 dupa alegerea democratica a unui reformist care a primit o mare majoritate a voturilor.

Din pacate, CIA-ul a decis ca reforma agrara a fost un pas spre comunismul, ori daca nu asa de direct, ar pune conducerea Guatemalei mai aproape de Cuba ori Uniunea Sovieta decat de America. Astfel, America a sprijinit armata si insurectia impotriva reformului in 54. Presedentul nou a fost un despot si primul intr-o linie de lideri care au adoptat o politica aspra si au afectat negativ viitorul Guatemalei.

Nu de mult, politica de containment (initiata in timpul lui Harry Truman dupa al doilea razboi) a fost demonstrata ca o strategie lunga de succes prin rabdare (in comparare cu politica lui Bush, o strategie scurta si fara rabdare). Faptul ca lumea bipolara cu doua puteri ostile din punct de vedere economii, idealurilor, si a politicii, asa cum a fost in timpul razboiului rece, nu a rezultat intr-un razboi total indica eficienta strategiei "containment".

Totusi, citind despre Guatemala si efectul containmentului, ma simt ca poate cineva a platit mult pentru faptul ca nu a fost un razoi din rasputeri intre SUA si Uniunea Sovietica. Fiind in Moldova si vazind efectul comunismului, cred ca democratie si piata libera sunt sisteme cele mai favorabile pentru majoritatea tarii. Dar cand noi intervenim in politica interna a altor tari sa fortam o urmare care ne convine noua, noi scoatem istoria naturala a tarii respective si eventualul succes (ori esec) ramane mereu din cauza noastra. Sper ca nu facem aceasta acum in Iraq, dar probabil asa si este.

In ziua de azi noi am ridicat importanta democractiei asupra importanta destrugerea comunismului (macar asa se spune) si sper ca numai dam ajutor celor care lupta impotriva dorintelor oamenilor. Din necesitate, trebuie sa acceptam ca adeseori procesul democratic in alte tari nu produce lideri acei care ne convine noua (ca Palestine, Venezuela, ori chiar Moldova) si sa rabdam ca sa faca singur istoriile lor. Cu toate ca implementarea strategiei containment a fost gresita, a avut succes prin rabdare, un merit relevant si acum.

NY si NC si biodiesel

Saptamana trecuta m-am dus la New York si North Carolina. La North Carolina este o cooperativa si SRL care produc biodiesel (motorina facuta de ulei ori grasimi) si au un internship unde pot sa incep sa invet procesul de prelucrare. La New York (orasul New York) am fost la o firma de consultanta pentru investitori care se axeaza pe factori neobsnuite ca implementarea programului ecologic, reducerea poluarii, si alte.

Am ajuns in orasul NY in Chinatown, o parte unde se afla foarte multe persoane din China si alte tari asiatice. Nu mi-am dat seama cat de mare este Chinatown, de fapt populatia este de la 150 - 250 de mii (uite la articol in wikipedia in engleza). N-am auzit nici un pic de engleza de vreo 15 de minute dupa ce m-am coborit din autobuz... American tot timpul are mai multe secrete sa-mi le arate.

Biodiesel este o energie alternativa care acum este in crestere foarte repede nu numai in America dar si in Europa si chiar in Romania (uite la aceste site-uri cu mai multe informatii despre investiile in biodiesel in romania: 1, 2, 3. Aceasta tehnologie este atat de noua, ma mir ca firmile aceste mari pot sa o cerceteze si sa planueasca fabrici mari intr-un timp atat de scurt (e vorba de 3 - 5 ani). UE are o tinta de 2 procent biodiesel in motorina obisnuita in 2005 si 20% pana la 2020, deci cresterea este practic garantata. In plus, biodiesel se produce la nivel local (fiind din ulei) si este are mai putine emisii ca motorina din petrol.

Ar fi interesant sa cerceteze piata moldovaneasca de biodiesel, fiind deja folosit in tarile lui vecini. De sigur, piata moldovaneasca este mai complicata, dar ar fi un avantaj sa fie primul pe piata. In orice caz, ma bucur tare ca energie alternativa se raspandeste repede si suntem cu toti cointeresati sa mergem spre durabilitate.

din ziarul Washington Post

Am ajuns in hazelton pennsylvania, un sat mic undeva intre Washington DC and Ithaca NY, satul meu natal. Vin acasa pentru Ziua Recunostintei (serbatoarea aceea de mancat curcan), am auzit ca toata familia, inclusiv si fratii si verisorii mei, vor fi acasa.

Ieri am citit un articol, se numea “ce inseamna sa fie un barbat negru in Washington DC”. Eu vad zi la zi, fiind intr-o mahala cu o populatie majoritate neagra, ca sunt probleme care sunt asa de invizibile, ascunse – nu de cineva, doar ascunse in complexitatea lor – ca nu suntem capabili sa le intelegem asa cum sunt. Acest articol a descris un barbat negru de 25 de ani care cauta de lucru dar nu reusea. El a luat cu greu diploma lui de la liceu pentru ca la mijlocul anului 12 el pur si simplu s-a oprit sa frecventeze la lectie. O zi, lui era rusine sa mearga, fiindca era dintr-o familie saraca, si se parea ca o sa ramane acasa. Mama lui (tatal lui a fost dus de mult de casa ca nu era bun de nimic) a lucrat toata ziua si nu si-a dat seama ca baietul a ramas acasa si nu s-a dus la scoala. Asa a fost o jumatate de an, numai la urma a aflat mama lui cand ea s-a dus la ultimul sunat si profesorii a informat-o ca feciorul lui nu a fost la scoala de mult.

Inca mai mult, nimeni in viata lui a avut succes. Tatal a plecat de cand a fost mic, mama lucra dar facea aproape nimic ca nu a terminat liceu, in apartamentul lor (care a fost construit special pentru saraci si a fost mai ieftin ca alte locuri) totii a fost alcoolici ori narcomani ori ce mai este rau. El nu a avut nici tata, nici un erou, nimic care i-a dat directie in viata. Si a ajuns tot asa, fara speranta, fara chef de lucru, si cu o cultura si vorba din mahala lui care il convinge ca saracie, neputinta, si moarte sunt inevitabilitati.

Chiar si mai rau, acest baiet este destul de destept sa stie ca e vina lui (e vina si mediul in care a trait, dar pana la urma e vina lui). El admita ca toti incep cu aceleasi oportunitati, si el a dat-o in bara pur si simplu (chiar a evidentiat cazul de mexicani, care a inceput tot asa ca el cu nimic ori si mai putin dar lucrau, faceau bani, si ajungeau la un lucru convenabil, stabil, si o viata buna).

Problema lui este o problema istorica, o problema de sute de ani, o problema de mentalitate transmise generatie la generatie, si in loc sa se dispara aceasta mentalitate se intareste.

Asa, n-am nici solutia ori comentariul mai departe, mie era interesant poveste numai, si asa am vrut sa o impart. Pana la urma, scrie in ziarul, a luat serviciu si s-a hotarit ca o sa iasa din situatia lui – sper ca tine la ideea asta.

Ce poti face cu niste poze simple

iata ce poti face cu Picasa, ori probabil cu orice program de felul lui. Oricum imi place cum s-a primit aceste poze:


Parca sunt desenate, dar de fapt sunt poze, am jucat cu niste efecte in Picasa.

perspectiva

Eu de multe ori am auzit ca nu este perspectiva in Moldova… asta nu pot sa cred. Uite ce are Moldova: e aproape de cea mai mare si dezvoltata piata in lumea (Europa), cel mai bun pamant in lumea, o populatie bi- si tri-lingva, si multa munca ieftina. Eu pot sa cred ca in timpul apropriat Moldova are putin in care poate sa se bucura – conducerea proasta, legi care ii impotrivesc, probleme cu coruptie, si plecarea en masa de lucratorii ei destepti si harnici. Si recunosc cu efectele aceste pe care le vedem in termen apropriat au un efect la perspectiva mai larga, dar totusi nu se schimba resultatul si destinul tarii.

Imi amintesc de o fata care a lucrat in Africa si a descris ceea ce a vazut acolo ca “doua trenuri care se ciocnesc unu cu altu rulant cu incetinitorul… n-ai cum sa le opreasca – ai putere sa calmezi pasangeri, dar mai mult nu poti face nimic”. Pai, Moldova este invers – deja s-au lovit, acum a ramas sa luam ramas bun cu ceea ce a fost si incepem din nou. Acesta este un proces de creare, cooperare, un timp pentru entuziasmul despre poporul si viitorul lui. Nu se face nimic fara munca, risc, si lupta impotriva celor inapoiati care vor sa foloseasca de faptele trecute si moarte in restul lumii intr-un joc politic pentru avantajul personal. Dar ei nu poate fura destul de repede sa opreasca progresul oamenilor de treaba, si ei nu poate corupta destul de multi ca sa asupreasca pe cei care s-au saturat de nedreptate. Asa este democractie – are si multe neajunsuri, dar macar deschide ochii oamenilor la o realitate noua in care ei pot afecta o mica bucata de viitorul lor.

am gasit locul meu...

Am luat un apartament destul de ieftin, chiar in hotarul orasului, si deja am gasit un loc unde pot juca baschet si tenis de masa. Apartamentul meu e destul de frumos, dar se afla cam intr-un sector unde majoritate sunt negri (corect se spune afro-americani, dar merge si asa si asa in engleza), si astfel cand ma duc sa joc tenis de masa (unde pierd la toti) eu sunt singura persoana de “rasa alba”. Faptul insusi nu conteaza, dar ma simt intr-o alta lume, una in primul rand in stil de sudul americii (cu stilul lor de a vorbi si de a glumi). Eu sunt un “yankee”, adica, de la nord-est, si din neamuri Protestante ca majoritatea americanilor albi. Cultura in care m-am crescut ma face cam incordat si poate char cam rece cateodata, prea serios, si prea competitiv. La sala sportiva unde ma duc sa joc tenis, atmosfera e alta – ei vorbesc tare, chiar striga, fac glume, au niste personalitati ca cum n-am vazut niciodata… nu explic bine, e greu sa explic, dar oricum imi place si sper ca ma simt mai liber acolo si fac macar cateva prieteni buni – si desigur sa birui pe toti pana la urma!

o fata tare serioasa si dreapta

Acum caut de lucru - si deja am fost la cateva locuri. Lucru, in sens clasic "american", inseamna oficiu. Am vazut pe cateva oficii... ce sa-ti spun - parca cineva a decis sa creeze cel mai urat mediu in care oamenii vor numai sa joace pe internet, sa scria emailuri ori in chat, ori sa doarma. Lumina aceea fosforescenta care clipeste o mii de ori pe secunde bate tare pe ochi si te rasufli aer fara oxigen care iti face ca esti in apa. Ma mir de fiecare data ca cineva poate lucra in asa mediu.

Ca sa caut mai bine, am incercat sa folosesc de un centru pe care guvernul ne-a facut pentru noi fosti voluntari de la Corpul Pacii. M-am dus acolo, unde se afla cateva calculatoare si niste foi cu posturi de lucru (majoritate in oficii ca acela sus numiti). Este o persoana care trebuie sa te ajute, ori raspunde la intrebarile tale daca le ai. Femeia asta, cu buzele care sta in mod cel mai firesc strinse impreuna (parca spun "deja stiu ca am sa-ti raspund la negativ - dar daca vrei, intreaba oricum"), a invartit scaunul spre mine cand am intrat si a asteptat intrebarile mele (proaste, deja ea le-a judecat). Am intrebat despre diferite posturi de lucru (ranspunsul ei a fost ori "nu" ori "cateodata" ori "nu stiu"). La urma, am intrebat daca ea are o mapa pe care poate se-mi da sa pun CV-ul meu inaintru (l-am pus la imprimanta acolo si n-am vrut sa fie bucsit).

Raspunsul ei a fost: GUVERNUL NU DA LUCRURI PE DEJEABA.

Poftim!?!

M-am staruit sa nu izbucnesc in ras.

Eu, cat am lucrat in Moldova si in America, personal am vazut mii de cazuri cand guvernul a dat ceva pe degeaba - si nu numai, chiar a dat lucruri parca in VANT. Guvernul pierde banii pe care nu stie ca le are fara sa se simte nici un regret. Lucrul guvernului se afla la culme ineficientei si a irosirii.

O persoana care a spus aceasta fraza altfel as intelege mai bine. Dar fata asta a spus-o parca mi-a daruit o bucata de adavarul universului si ca am fi fost nevoit sa spun "badaprost" din genunchi.

Iata oamenii care sunt aici in capitolul nostru Washington - prosti din cap pana pecioare.

Si nu te gandi ca m-am suparat din cauza mapei - asta nu conteaza. E vorba de fraza pe care a folosit-o si seriozitatea cu care a spus-o.

Intr-un fel ea are o bucata (mica) de dreptate - poate ca guvernul nu da ca atare "pe dejeaba": trebuie numai sa te inchin la birocratie, sa minti, sa furi, sa iei mita, sa convingi, sa justifici, sa ai noroc, sa ai putere, ori sa fie hatru.

Walmart

O mare parte de America este representata in Walmart. Walmart este un lant de magazine care vind absolut orice - un fel de Metro, dar pentru oricine (nu numai pentru persoane juridice). De obicei, Walmart se afla la tara, unde totii au masini si nu pot sa se primble la magazin. Totusi, consumatorii de la Walmart sunt... cum sa spun... oamenii simpli. Poate ca nu ii intereseaza de stil cand e vorba de haine, or ca nu au rusine pur si simplu, nu stiu. Cat am luptat improtriva ideie ca trebuie sa iesi din casa numaidecat imbracat pana la gat (asa cum e la moldova), eu vad ce sa intampla cand nimeni nu se gandeste despre cum arata. Cred ca cel mai bine se afla undeva la mijloc - nu trebuie sa curati papuci de fiecare data cand iesi, dar macar sa iti iei chilotii cand te duci la magazin!

(pozele de la www.profile.myspace.com si http://profile.myspace.com/index.cfm?fuseaction=user.viewprofile&friendid=64776834)

a fost vreodata o placere sa te duci la posta???

Azi m-am dus in sat sa fac un cont la banca, sa trimit niste lucruri la posta, si sa cumpar un mobil. N-am avut niciodata atate interactii placute - oamenii ma ajutau, ma sfatuiau, si in general au fost ajutatori. Am vrut sa cumpar un mobil, dar lucratorul de la magazin mi-a spus ca n-are sens sa cumpar de acolo, mai degraba de pe internet. La posta, postarita m-a gasit o metoda sa trimit ceva mai ieftin decat am anticipat. La banca, am deschis un cont si representantul bancii mi-a propus un plan mai ieftin pentru studenti, chiar daca nu sunt un student! Si toti au fost calmi, politicosi, si rabdatori.

Nu-i asa in fiecare sat, nici in America nici in Moldova - am noroc de fratii mei din New York de centru.

Trebuie sa ma starui sa fac mai multe poze - sper ca degraba pun mai multe.

America cea frumoasa

Si, pana la urma, am ajuns pe pamantul meu de bastina. Am avut atata emotie la avion ca n-am putut sa dorm - de fapt am terminat cartea Alchemistul, am privit un film de a nostru cam prost, si altfel m-am uitat la scaunul inaintea mea si m-am gandit - ce am sa fac eu fara moldova aceea? Aterizarea in America tot nu m-a linistit, dar cand am iesit din avion, o emotie m-a acoperit ca un val: un sens de ceva cunoscut. Dar nu ceva cunoscut la un nivel constient - adica nu pot spune precis de unde-l cunosc, stiu numai ca imagine in fata mea cand am iesit, persoanele care stateau in coridior si limba lor, mirosul acela, totul ce a fost mi-a amintit ca sunt, si mereu o sa fiu, de aici.

Dar fiind plecat doi ani de zile, observ plusurile si minusurile americii mai mult ca un om strain. Aeroportul JFK in New York nu-i chiar ca aceea in Germania - ii mai prost organizat, poate si mai sarac in sensul ca vezi cate un vagabond, cred ca semnele care indica plecare si iesire pot fi mai clare. Cand am iesit, in comparatie cu aeroport german, transport public a fost haotic - firmile private, autobuse, taxiuri, masini, parcare gigantica (suntem faimosi pentru faptul ca sunt dependenti de masini). Oamenii erau o amesticatura: un negru mi-a aratat unde este telefonul, am mers cu un sofer corean (chiar si a vorbit in limba coreana cu dispecerul lui), erau si albi si negri si orice la mijloc. Si vreau sa mai adaug ca americani se lipsesc un sens de stil cu imbracamintele lor - ori poate ca ei au sensul dar hotaresc sa nu depun eforturi necesare zi la zi... nemtii si moldovenii, chiar daca ei au o multime de diferite stiluri, fac un efort sa-si arata propriul lor stil. Sunt multi americani (ca si mine) care nu fac asta.

Mai scurt, New York este un loc viu. Un loc care mai dezvolta, in toate directiile (bun, rau, ori fara nici o inclinatia morala). Spre deosebire de germania care arata ca deja a ajuns la perfectie, orasul New York este ca Moldova - umanitatea lui se vede prin imperfectia lui. Asta imi place foarte mult, si cred ca ma simt mai bine acasa in america mea cea frumoasa fiindca am invatat in Moldova ce inseamna fumosete.

Chiar cu aprecierea noua de tara mea, a ramas si dor de Moldova...

lumea amestica

deci, povestea incepe asa: un american, un indian/brazilian, un italian, o romanka, si o japoneza mergeau pe strada in germania la un restaurant turcesc...

Ok, de fapt, povestea nu-i asa de interesant, ii interesant faptul ca asa de multe culturi si limbi au fost representate intr-un loc. Fiind american, si crescut unde practic nu trebuie sa iesi niciodata de tara daca nu vrei, eu inca mai am de invatat despre diferentele intre popoare si culturi. Moldova a fost un inceput bun in privinta asta. Totusi, ma simt inca la inceput cale de inteles lumea la un nivel satisfacator.

castelul cel mare

Trebuie sa admit ca nu am prea multa experienta cu castele... totusi, ieri am vazut un castul gigantic (in parerea mea) si foarte bine ingrijit pe parcursul anilor. O bucata a fost destrusa de o bomba in al doilea razboi mondial, dar restul s-a pastrat foarte bine.

Inaintru se afla cel mai mare butoi de vin in TOATA LUMEA! Incape 222 tone de vin! Trebuie sa aiba vreo 12 metri inaltime... nu stiu ce fel de petreceri a facut boierul acela, dar daca a fost asa de mult vin putem sa fim sigur ca au fost si moldoveni!

Ok, pe azi asta ii tot...

viata niemteasca

Am iesit din tara aceea unde am trait doi ani de zile pe data de 18 octombrie, 2006... nu a fost un lucru de loc usor. Mi-am dat seama ca nu o sa mai am cu cine vorbi in limba romana si ca toate experientele pe care le-am avut vor raman numai in memoria mea personala, inchise pana ma intorc.

In avion am dormit, si cand am ajuns in Frankfurt am fost bine odihnit. Totusi, nimic nu mi-a pregatit sa car bagajul meu de 45 de kilograme peste tot frankfurtul. Fiind zgarcit a dracului, eu nu am vrut sa pun ambele genti la stocare in aeroport si astfel am pus numai pe una. Cealalta am carat-o de jumatate de frankfurt pana am gasit hotelul meu. In orice caz, ma doare spatele.

Frankfurt este un oras foarte curat. Chiar gastile sunt stralucitor de curate (in comparatie cu verisoarele lor din Moldova care face baie in baltoaca aceea in mijlocul drumului :) ). Oamenii sunt cam stranii, fiind asa de specializati ca ii poti deosebi imediat dupa haine - student, businessman, turist, alergator, etc. Dar ei sunt foarte pragmatici - un businessman poate merge cu bicicleta, de exemplu - acolo toti merg cu bicicleta.

Totul este asa de nou in Frankfurt ca se aproprie de o stare de nesimtirea - ori poate chiar lipsa de viata. Prin imperfectiile ei, Moldova mereu se-si pastreaza viata si elementele ei in actiunile zilnice, ca transactii economice, servicii, interactiuni intre oameni pe strada, etc. Un chelner care presteaza serviciul lui fara greseala este ca un robot... dar unul care ne bate joc de noi, ori care nu ii asa de politicos este mult mai uman - deodata putem intelege ceva de la el, sau despre viata luic ori ceea ce il face pe el nefericit ori suparat ori ce mai este el. Intre-un om vizibil imperfect, umanitatea lui mereu se vede.

Maine ne uitam la o cetate... te rog ma iarta pentru greselile pe care le fac, si nu te rusina sa-mi spui.