din ziarul Washington Post

Am ajuns in hazelton pennsylvania, un sat mic undeva intre Washington DC and Ithaca NY, satul meu natal. Vin acasa pentru Ziua Recunostintei (serbatoarea aceea de mancat curcan), am auzit ca toata familia, inclusiv si fratii si verisorii mei, vor fi acasa.

Ieri am citit un articol, se numea “ce inseamna sa fie un barbat negru in Washington DC”. Eu vad zi la zi, fiind intr-o mahala cu o populatie majoritate neagra, ca sunt probleme care sunt asa de invizibile, ascunse – nu de cineva, doar ascunse in complexitatea lor – ca nu suntem capabili sa le intelegem asa cum sunt. Acest articol a descris un barbat negru de 25 de ani care cauta de lucru dar nu reusea. El a luat cu greu diploma lui de la liceu pentru ca la mijlocul anului 12 el pur si simplu s-a oprit sa frecventeze la lectie. O zi, lui era rusine sa mearga, fiindca era dintr-o familie saraca, si se parea ca o sa ramane acasa. Mama lui (tatal lui a fost dus de mult de casa ca nu era bun de nimic) a lucrat toata ziua si nu si-a dat seama ca baietul a ramas acasa si nu s-a dus la scoala. Asa a fost o jumatate de an, numai la urma a aflat mama lui cand ea s-a dus la ultimul sunat si profesorii a informat-o ca feciorul lui nu a fost la scoala de mult.

Inca mai mult, nimeni in viata lui a avut succes. Tatal a plecat de cand a fost mic, mama lucra dar facea aproape nimic ca nu a terminat liceu, in apartamentul lor (care a fost construit special pentru saraci si a fost mai ieftin ca alte locuri) totii a fost alcoolici ori narcomani ori ce mai este rau. El nu a avut nici tata, nici un erou, nimic care i-a dat directie in viata. Si a ajuns tot asa, fara speranta, fara chef de lucru, si cu o cultura si vorba din mahala lui care il convinge ca saracie, neputinta, si moarte sunt inevitabilitati.

Chiar si mai rau, acest baiet este destul de destept sa stie ca e vina lui (e vina si mediul in care a trait, dar pana la urma e vina lui). El admita ca toti incep cu aceleasi oportunitati, si el a dat-o in bara pur si simplu (chiar a evidentiat cazul de mexicani, care a inceput tot asa ca el cu nimic ori si mai putin dar lucrau, faceau bani, si ajungeau la un lucru convenabil, stabil, si o viata buna).

Problema lui este o problema istorica, o problema de sute de ani, o problema de mentalitate transmise generatie la generatie, si in loc sa se dispara aceasta mentalitate se intareste.

Asa, n-am nici solutia ori comentariul mai departe, mie era interesant poveste numai, si asa am vrut sa o impart. Pana la urma, scrie in ziarul, a luat serviciu si s-a hotarit ca o sa iasa din situatia lui – sper ca tine la ideea asta.