Walmart

O mare parte de America este representata in Walmart. Walmart este un lant de magazine care vind absolut orice - un fel de Metro, dar pentru oricine (nu numai pentru persoane juridice). De obicei, Walmart se afla la tara, unde totii au masini si nu pot sa se primble la magazin. Totusi, consumatorii de la Walmart sunt... cum sa spun... oamenii simpli. Poate ca nu ii intereseaza de stil cand e vorba de haine, or ca nu au rusine pur si simplu, nu stiu. Cat am luptat improtriva ideie ca trebuie sa iesi din casa numaidecat imbracat pana la gat (asa cum e la moldova), eu vad ce sa intampla cand nimeni nu se gandeste despre cum arata. Cred ca cel mai bine se afla undeva la mijloc - nu trebuie sa curati papuci de fiecare data cand iesi, dar macar sa iti iei chilotii cand te duci la magazin!

(pozele de la www.profile.myspace.com si http://profile.myspace.com/index.cfm?fuseaction=user.viewprofile&friendid=64776834)

a fost vreodata o placere sa te duci la posta???

Azi m-am dus in sat sa fac un cont la banca, sa trimit niste lucruri la posta, si sa cumpar un mobil. N-am avut niciodata atate interactii placute - oamenii ma ajutau, ma sfatuiau, si in general au fost ajutatori. Am vrut sa cumpar un mobil, dar lucratorul de la magazin mi-a spus ca n-are sens sa cumpar de acolo, mai degraba de pe internet. La posta, postarita m-a gasit o metoda sa trimit ceva mai ieftin decat am anticipat. La banca, am deschis un cont si representantul bancii mi-a propus un plan mai ieftin pentru studenti, chiar daca nu sunt un student! Si toti au fost calmi, politicosi, si rabdatori.

Nu-i asa in fiecare sat, nici in America nici in Moldova - am noroc de fratii mei din New York de centru.

Trebuie sa ma starui sa fac mai multe poze - sper ca degraba pun mai multe.

America cea frumoasa

Si, pana la urma, am ajuns pe pamantul meu de bastina. Am avut atata emotie la avion ca n-am putut sa dorm - de fapt am terminat cartea Alchemistul, am privit un film de a nostru cam prost, si altfel m-am uitat la scaunul inaintea mea si m-am gandit - ce am sa fac eu fara moldova aceea? Aterizarea in America tot nu m-a linistit, dar cand am iesit din avion, o emotie m-a acoperit ca un val: un sens de ceva cunoscut. Dar nu ceva cunoscut la un nivel constient - adica nu pot spune precis de unde-l cunosc, stiu numai ca imagine in fata mea cand am iesit, persoanele care stateau in coridior si limba lor, mirosul acela, totul ce a fost mi-a amintit ca sunt, si mereu o sa fiu, de aici.

Dar fiind plecat doi ani de zile, observ plusurile si minusurile americii mai mult ca un om strain. Aeroportul JFK in New York nu-i chiar ca aceea in Germania - ii mai prost organizat, poate si mai sarac in sensul ca vezi cate un vagabond, cred ca semnele care indica plecare si iesire pot fi mai clare. Cand am iesit, in comparatie cu aeroport german, transport public a fost haotic - firmile private, autobuse, taxiuri, masini, parcare gigantica (suntem faimosi pentru faptul ca sunt dependenti de masini). Oamenii erau o amesticatura: un negru mi-a aratat unde este telefonul, am mers cu un sofer corean (chiar si a vorbit in limba coreana cu dispecerul lui), erau si albi si negri si orice la mijloc. Si vreau sa mai adaug ca americani se lipsesc un sens de stil cu imbracamintele lor - ori poate ca ei au sensul dar hotaresc sa nu depun eforturi necesare zi la zi... nemtii si moldovenii, chiar daca ei au o multime de diferite stiluri, fac un efort sa-si arata propriul lor stil. Sunt multi americani (ca si mine) care nu fac asta.

Mai scurt, New York este un loc viu. Un loc care mai dezvolta, in toate directiile (bun, rau, ori fara nici o inclinatia morala). Spre deosebire de germania care arata ca deja a ajuns la perfectie, orasul New York este ca Moldova - umanitatea lui se vede prin imperfectia lui. Asta imi place foarte mult, si cred ca ma simt mai bine acasa in america mea cea frumoasa fiindca am invatat in Moldova ce inseamna fumosete.

Chiar cu aprecierea noua de tara mea, a ramas si dor de Moldova...

lumea amestica

deci, povestea incepe asa: un american, un indian/brazilian, un italian, o romanka, si o japoneza mergeau pe strada in germania la un restaurant turcesc...

Ok, de fapt, povestea nu-i asa de interesant, ii interesant faptul ca asa de multe culturi si limbi au fost representate intr-un loc. Fiind american, si crescut unde practic nu trebuie sa iesi niciodata de tara daca nu vrei, eu inca mai am de invatat despre diferentele intre popoare si culturi. Moldova a fost un inceput bun in privinta asta. Totusi, ma simt inca la inceput cale de inteles lumea la un nivel satisfacator.

castelul cel mare

Trebuie sa admit ca nu am prea multa experienta cu castele... totusi, ieri am vazut un castul gigantic (in parerea mea) si foarte bine ingrijit pe parcursul anilor. O bucata a fost destrusa de o bomba in al doilea razboi mondial, dar restul s-a pastrat foarte bine.

Inaintru se afla cel mai mare butoi de vin in TOATA LUMEA! Incape 222 tone de vin! Trebuie sa aiba vreo 12 metri inaltime... nu stiu ce fel de petreceri a facut boierul acela, dar daca a fost asa de mult vin putem sa fim sigur ca au fost si moldoveni!

Ok, pe azi asta ii tot...

viata niemteasca

Am iesit din tara aceea unde am trait doi ani de zile pe data de 18 octombrie, 2006... nu a fost un lucru de loc usor. Mi-am dat seama ca nu o sa mai am cu cine vorbi in limba romana si ca toate experientele pe care le-am avut vor raman numai in memoria mea personala, inchise pana ma intorc.

In avion am dormit, si cand am ajuns in Frankfurt am fost bine odihnit. Totusi, nimic nu mi-a pregatit sa car bagajul meu de 45 de kilograme peste tot frankfurtul. Fiind zgarcit a dracului, eu nu am vrut sa pun ambele genti la stocare in aeroport si astfel am pus numai pe una. Cealalta am carat-o de jumatate de frankfurt pana am gasit hotelul meu. In orice caz, ma doare spatele.

Frankfurt este un oras foarte curat. Chiar gastile sunt stralucitor de curate (in comparatie cu verisoarele lor din Moldova care face baie in baltoaca aceea in mijlocul drumului :) ). Oamenii sunt cam stranii, fiind asa de specializati ca ii poti deosebi imediat dupa haine - student, businessman, turist, alergator, etc. Dar ei sunt foarte pragmatici - un businessman poate merge cu bicicleta, de exemplu - acolo toti merg cu bicicleta.

Totul este asa de nou in Frankfurt ca se aproprie de o stare de nesimtirea - ori poate chiar lipsa de viata. Prin imperfectiile ei, Moldova mereu se-si pastreaza viata si elementele ei in actiunile zilnice, ca transactii economice, servicii, interactiuni intre oameni pe strada, etc. Un chelner care presteaza serviciul lui fara greseala este ca un robot... dar unul care ne bate joc de noi, ori care nu ii asa de politicos este mult mai uman - deodata putem intelege ceva de la el, sau despre viata luic ori ceea ce il face pe el nefericit ori suparat ori ce mai este el. Intre-un om vizibil imperfect, umanitatea lui mereu se vede.

Maine ne uitam la o cetate... te rog ma iarta pentru greselile pe care le fac, si nu te rusina sa-mi spui.