Politica Statelor Unite in Guatemala

Nu de mult am terminat cu o carte care se numeste Silence on the Mountain: stories of terror, betrayal, and forgetting in Guatemala (Tacere la Munti: istorii de teror, tradare, si omitere in Guatemala ori ceva de genul asta). A fost o istoria delineata de un American care a investigat regiunea aproape de plantatia de cafea La Patria. A descris politica Americana cu privire la luptatori de gherila dupa esecul reformului agrar in 1952, in special terorismul armatei Guatemalei impotriva luptatorilor de gherila si populatiei rurale. Pana la urma aproape 200,000 de persoane (populatia civila si militara) au murit si razboiul a afectat negativ dezvoltarea economiei.

Politica Americanilor dupa al doilea razboi mondial a fost clar: limitarea expansiuneie comunismului, adica da ajutor (financiar, militar, technic, etc) tuturor grupurilor care lupta impotriva comunismului (politica aceasta se numeste containment in limba engleza). Vietnam, Afganistan, Chile, Cuba, sunt numai cateva exemple. Politica Americana in Guatemala este tipic din punct de vedere Americii de Centru - SUA a dat banii, arme, sprijinul militar (bombardare), si asistenta tehnica (instruire) armatei pentru lupta impotriva fortelor gherila. Luptatori de gherila au vrut reforma de pamant in forma de redistribuirea plantatelor la popoare in spatiu rural (in general, poporul indian) - dar numai pamantul acela care nu a fost folosit de gospodarii deja pentru cafea (acest plan nu a fost socialist, si reformistii nu au vrut sa schimba ideea de proprietate privata). De fapt, procesul de reformarea pamantului a inceput in 52 dupa alegerea democratica a unui reformist care a primit o mare majoritate a voturilor.

Din pacate, CIA-ul a decis ca reforma agrara a fost un pas spre comunismul, ori daca nu asa de direct, ar pune conducerea Guatemalei mai aproape de Cuba ori Uniunea Sovieta decat de America. Astfel, America a sprijinit armata si insurectia impotriva reformului in 54. Presedentul nou a fost un despot si primul intr-o linie de lideri care au adoptat o politica aspra si au afectat negativ viitorul Guatemalei.

Nu de mult, politica de containment (initiata in timpul lui Harry Truman dupa al doilea razboi) a fost demonstrata ca o strategie lunga de succes prin rabdare (in comparare cu politica lui Bush, o strategie scurta si fara rabdare). Faptul ca lumea bipolara cu doua puteri ostile din punct de vedere economii, idealurilor, si a politicii, asa cum a fost in timpul razboiului rece, nu a rezultat intr-un razboi total indica eficienta strategiei "containment".

Totusi, citind despre Guatemala si efectul containmentului, ma simt ca poate cineva a platit mult pentru faptul ca nu a fost un razoi din rasputeri intre SUA si Uniunea Sovietica. Fiind in Moldova si vazind efectul comunismului, cred ca democratie si piata libera sunt sisteme cele mai favorabile pentru majoritatea tarii. Dar cand noi intervenim in politica interna a altor tari sa fortam o urmare care ne convine noua, noi scoatem istoria naturala a tarii respective si eventualul succes (ori esec) ramane mereu din cauza noastra. Sper ca nu facem aceasta acum in Iraq, dar probabil asa si este.

In ziua de azi noi am ridicat importanta democractiei asupra importanta destrugerea comunismului (macar asa se spune) si sper ca numai dam ajutor celor care lupta impotriva dorintelor oamenilor. Din necesitate, trebuie sa acceptam ca adeseori procesul democratic in alte tari nu produce lideri acei care ne convine noua (ca Palestine, Venezuela, ori chiar Moldova) si sa rabdam ca sa faca singur istoriile lor. Cu toate ca implementarea strategiei containment a fost gresita, a avut succes prin rabdare, un merit relevant si acum.