viata niemteasca

Am iesit din tara aceea unde am trait doi ani de zile pe data de 18 octombrie, 2006... nu a fost un lucru de loc usor. Mi-am dat seama ca nu o sa mai am cu cine vorbi in limba romana si ca toate experientele pe care le-am avut vor raman numai in memoria mea personala, inchise pana ma intorc.

In avion am dormit, si cand am ajuns in Frankfurt am fost bine odihnit. Totusi, nimic nu mi-a pregatit sa car bagajul meu de 45 de kilograme peste tot frankfurtul. Fiind zgarcit a dracului, eu nu am vrut sa pun ambele genti la stocare in aeroport si astfel am pus numai pe una. Cealalta am carat-o de jumatate de frankfurt pana am gasit hotelul meu. In orice caz, ma doare spatele.

Frankfurt este un oras foarte curat. Chiar gastile sunt stralucitor de curate (in comparatie cu verisoarele lor din Moldova care face baie in baltoaca aceea in mijlocul drumului :) ). Oamenii sunt cam stranii, fiind asa de specializati ca ii poti deosebi imediat dupa haine - student, businessman, turist, alergator, etc. Dar ei sunt foarte pragmatici - un businessman poate merge cu bicicleta, de exemplu - acolo toti merg cu bicicleta.

Totul este asa de nou in Frankfurt ca se aproprie de o stare de nesimtirea - ori poate chiar lipsa de viata. Prin imperfectiile ei, Moldova mereu se-si pastreaza viata si elementele ei in actiunile zilnice, ca transactii economice, servicii, interactiuni intre oameni pe strada, etc. Un chelner care presteaza serviciul lui fara greseala este ca un robot... dar unul care ne bate joc de noi, ori care nu ii asa de politicos este mult mai uman - deodata putem intelege ceva de la el, sau despre viata luic ori ceea ce il face pe el nefericit ori suparat ori ce mai este el. Intre-un om vizibil imperfect, umanitatea lui mereu se vede.

Maine ne uitam la o cetate... te rog ma iarta pentru greselile pe care le fac, si nu te rusina sa-mi spui.